sâmbătă, 10 mai 2014

Secret Love Affair (밀회) - Scrisoarea ei de dragoste

Tie lucrurile iti par simple. Poate pentru pacatul de a fi iubita in felul acesta voi plati in viata urmatoare. Insa pentru ca am raspuns unei astfel de iubiri oamenii ma vor face sa platesc in viata asta. Din aceasta cauza mi-e teama. Pentru tine. Pentru noi. Ma iarta. Caci sunt lacoma. Vreau tot ce am si ceva in plus. Pe tine.
In fiecare zi m-ai invatat cate ceva. Din propia-mi fiinta s-a plamadit o alta noua, vulnerabila, cu genunchi moi si glezne fragile. Ma confrunt cu senzatii noi, coplesitoare, pe care le traiesc intens si ma bucur de ele pana la ultima suflare. Ma uit dupa ceasul al carui ticait as vrea sa-l opresc, sa pastrez bucuria gandului si sa nu mai caut semnificatii timpului care divide atomii...
Timpul, pus pe talerul balantei imi masoara anii, ma apasa pe umeri si simt cum se scurge prin clepsidra vietii. Tu esti cel care a avut curajul sa dea cu ea de pamant, imprastiind scurgerea lui in mii de fragmente. M-am refugiat de multe ori in propriu-mi creier si am refuzat tot de atatea ori sa ies de acolo. Dar tentatia ma face sa ating lucruri din aceasta lume fara sa mai gandesc. Doar momentul zero are valoare inestimabila. Si nu gasesc nici o ecuatie care sa se aplice constiintei mele...
Am putea trai intr-o atemporalitate deghizata? Sa omoram timpul? Eu am inceput prin a injunghia prezentul si a ma arunca in bratele viitorului. Vreau sa musc. Puternic. Demonic. Vreau sa musc din iubirea care se scurge. Amandoi sa respiram in noapte, ascunsi in ea, sa ramanem surzi la ceea ce e dincolo, insetati, sa sorbim cu nesat, sa ne inecam in aceasta dementza care pierde...
Imi place cand noapte ne sta de straja, cand vibreaza in noi si ne zvarcolim in cearseafurile cu urme de pacat. Sa dorm treaza langa lumanarea iubirii ce am presarat-o pe pieptul tau fierbinte. Sa te scos din minti pana la ultima rasuflare al extazului si sa te gust din nou in lumina rasaritului care, pe peretii camerei tapetati cu condens de sudoare, ne proiecteaza suprarealistic trupurile inlantuite...
M-am indragostit de tine atat de nepotrivit si imperfect... Cu inocenta, cu naivitate, m-ai ancorat in universul tau si ma iubesti asa cum nu a facut-o nimeni. M-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva pe o saltea intr-o camera oarecare. Mi-ai frant inima si mi-ai hranit-o apoi cu iubirea ta...
Si totusi plang. Caci nu mi-am iertat toti demonii din mine si ma lupt cu timpurile vietii mele. Pare ca-mi bat joc de prezent, ar trebui sa nu dau doi bani pe trecut... Dar trecutul ma copleseste, prezentul vrea sa ma ingroape, iar viitorului ii pune piedici. Si mi-e teama. Caci umbrele trecutului cuprind prezentul, nedand o sansa viitorului. Pentru ca s-ar putea ca din iubire sa fac iad. Si pentru ca sunt lacoma. Vreau tot ce am si ceva in plus. Pe tine... Caci m-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva...

10 comentarii:

  1. Pe mine ma coplesesc cuvintele tale pentru ca exprima ceea ce, doar gandurile mele au indraznit sa "spuna"...nu sunt deloc talentata la eseuri dar "simt"atunci cand cineva scrie cu sufletul asa cum se intampla acum ...cred ca sentimentele sunt frumoase prin ele insele dar si atunci cand reusesti sa le transmiti altora,prin cuvinte,starea de spirit pe care ti-o dau..iti multumesc pentru ca "ai indraznit"sa pui si gandurile mele pe hartie !! Codruta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Codruta, dar iti trebuie doar stimulentul. Restul vine de la sine. Si prea imi place serialul ca sa-l las sa treaca...

      Ștergere
  2. "tocata in C major"....in cuvinte....astept cu nerabdare cronicile tale la acest serial. Esti "translatorul" meu. Multumesc, multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...cred ca mai degraba ,draga Miha,"tocata in M(de la Manuela!)major !Codruta

      Ștergere
    2. cu placere. e doar ce zgandarie in mine legatura celor doi si ce-mi inchipui ca-si spun atunci cand tac :-).
      apropo de Toccata in C major op 7 a lui Schumann, versiunea lui Sviatoslav Richer mi s-a parut prea brutala, zbuciumata. mai elegante si mai pline de sensibilitate mi s-au parut variantele lui Josef Lhevinne si Vladimir Horowitz. si ce-a suprapusa peste mainile lui Yoo Ah In :-)

      Ștergere
    3. Codruta, glumeato :-)))))

      Ștergere
  3. Multumesc mult manudrag!!!inspir tot ce asterni aici!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru gandurile tale asezate pe hartie asa de frumos! flori

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoase gandurile tale si completeaza ceea ce nu-si spun personajele in cuvinte ! Si eu imi inchipui uneori ce si-ar mai putea spune cei doi ...

    RăspundețiȘtergere