Se afișează postările cu eticheta 테이. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 테이. Afișați toate postările

miercuri, 30 martie 2016

Blue Midnight Color of Kpop (XVI)


Mi-e dor de tine. Și mi-e dor de noi, brațe înlănțuite... Găsesc ceea ce nu caut și sunt în cătarea a ceea ce nu găsesc. Pierdută în acest labirint, în noaptea albastră, mi-e dor de noi, brațe înlănțuite...
Ne-am pregătit vreodată pentru despărțire? Am admis că totul va fi bine, fără să știu că am întradevăr nevoie de tine. Am întors spatele și ai plecat. Da, ne-am iubit fără nicio condiție, dar nu am știu că voi fi prima rănită... Ne-am pregătit vreodată pentru despărțire? Căci amintirile nu vor să dispară...
Mâinile tale au gravat adânc pe pielea mea povestea noastră... Versuri, proză, rugi, incantații, toti porii au memorat șoaptele tale sărate spuse în nopțile când luna veghea tăcută, pândind ca soarele să treacă dincolo de fereastră...
Nu ești aici ca aripile iubirii tale să-mi țină de cald și să mă protejeze... Iar mâine va fi o altă zi sfâșietoare în care așteptarea va fi la fel de dureroasă... Toate tristețile, renunțările, păcatele, vinovățiile, întrebările rămân în așteptare, neîmpărtășite...
Să-mi pierd iar ființa-n ființa ta, să mă pierd în mâinile tale care să rescrie iar povestea noastră... Timpul să nu se mai măsoare în secunde... Șoaptele tale sarate spuse în nopțile când luna veghea tăcută, pândind ca soarele să treacă dincolo de fereastră mi-au răstignit sufletul...

Și-am încălecat pe-o șa și-am mai spus o poveste albastră așa...

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Blue Midnight Color of Kpop (XIII)


Nu lasa amurgul sa coboare peste mine. Lasa-l sa paseasca in urma mea inainte ca pleoapele sa se-nchida si umbrele sa se lase peste ganduri... Mai e putin si soarele va inchide ochii peste noi, iar ziua de azi o va inghiti pe cea de ieri...
Soarele se lasa prea usor inghitit de intunericul albastru iar cortina cade dureros peste sufletul meu. Ca si cum cineva mi-ar fi dat un branci, ma arunc in abis. Peste drumuri revarsate pasesc cu grija si cu teama. Nu vreau sa nu deranjez ordinea lumii albastre...
Palmele umede vor sa te cuprinda tot, sa te ocroteasca... Caci nimeni nu merita toate lucrurile urate care vin navalnic peste noi... Si vreau etern durerea din tine s-o rup fara sa curga sange sau lacrimi... Iar clipa sa ramana cu mine atata vreme cat mai am de oferit...

Lumea a ramas dincolo, iar scarile rulante urca si coboara goale... In abisul albastru, aplecata peste marginea gandurilor, crucea pare greu de dus... Peste mine, peste tine, s-a lasat noaptea de mult si astept ca ziua de azi s-o inghita pe cea de ieri...
Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste albastra asa...