duminică, 18 mai 2014

Secret Love Affair - Scrisoare de dragoste (II)

Toate vin de-a valma, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu, daca le dorim sau le gonim. Influentate de circumstante, le putem accepta mecanic sau ne putem redefini universul bucurandu-ne ca le traim o zi, o luna, un an. Sa nu lasam o intamplare miracoloasa sa devina banala, plina de praf, ci sa o reinventam de fiecare data.
Fundamental, tot noi suntem. In colturile ascunse ale sufletulor noastre, aceleasi acorduri de pian ne fura lacrimi, aceleasi temeri urla in noi, aceeasi vina ne sfasie uneori. Dar nimic nu ne-a zguduit suficient de tare ca sa ne poata tine departe.
S-ar putea ca asta sa fie ultima noastra noapte. S-o lasam dincolo de ferestre. Sa ne ardem iubirea, primeste-mi gandul si respira-l, lasa visele sa ne dezgoleasca, sa agonizam sorbindu-ne respiratia. Noi. Goi. Ca trupurile noastre sa ramana intiparite in cearceafuri. O noapte-ntreaga sa ne avem, sa ne rasfoim pana ne vom stii pe de rost. Si sa dormim profund, ametiti de mirosul ala de parfum... atat de cunoscut... care vine de nicaieri. Caci maine voi pleca. Pentru ca respect iubirea ta. Si-mi doresc s-o merit.
Am gresit declinand verbul "a avea", cautand, intr-un moment de nebunie, victoria asupra bunurilor materiale. Ai fost acolo sa-mi spui ca "a fi" este mult mai important. Privesc departe corabiile disparute si-mi plec privirea o clipa peste singuratatea mea bantuita. N-am sa mai cer niciodata nimic, n-am sa strig, n-am sa ridic ochii de la glezne. Doar daca vreodata va mai incepe furtuna si dragostea va cadea din cer ca un fulger, voi stii ca mana ta intinsa ma va prinde.
Pentru fiecare dintre noi exista undeva o comoara. Si daca trebuie sa pierdem totul pentru a o gasi, merita. Caci abia cand am scapat de frica de a pierde ceva,  avem de fapt totul. Undeva, la o margine de drum, pianul ne va astepta, mainiile noastre impreunate sa-l faca sa geama si noi sa ne iubim pana ce acest foc ne va arde maruntaiele... O zi, o luna, un an... Sa nu lasam o intamplare miraculoasa sa devina banala, plina de praf, ci sa o reinventam de fiecare data...

duminică, 11 mai 2014

Serialele coreene..., prea multe, prea ca la tara

Mai lungeste, Doamne, ziua, sau dintr-una fa-ma doua sau zece, sa pot vedea tot ce da navala peste noi din Tara Diminetilor Linistite (si nu numai as zice, numai vreme sa fie :-)) ).
Sigur, nu toate sunt extraordinare, dar fie ca este subiectul, fie ca distributia ma imbie, mi-as dori sa am timp pentru toate.

A New Leaf (개과천선)
Kim Myung-Min (Kim Seok-Joo) este un avocat fara scrupule, care, folosind chiar si metode murdare, face orice pentru a avea castig de cauza in instanta. In urma unui accident isi pierde memoria. Iar personalitatea lui nu mai este aceeasi... (online, tradus in limba romana aici)
A New Leaf (개과천선); Director: Park Jae-Bum; Scenariul: Choi Hee-Ra; Post: MBC; Episoade: 18; Perioada: 30 aprilie - 26 iunie, 2014; Difuzare: miercuri, joi, ora 21:55

sâmbătă, 10 mai 2014

Secret Love Affair (밀회) - Scrisoarea ei de dragoste

Tie lucrurile iti par simple. Poate pentru pacatul de a fi iubita in felul acesta voi plati in viata urmatoare. Insa pentru ca am raspuns unei astfel de iubiri oamenii ma vor face sa platesc in viata asta. Din aceasta cauza mi-e teama. Pentru tine. Pentru noi. Ma iarta. Caci sunt lacoma. Vreau tot ce am si ceva in plus. Pe tine.
In fiecare zi m-ai invatat cate ceva. Din propia-mi fiinta s-a plamadit o alta noua, vulnerabila, cu genunchi moi si glezne fragile. Ma confrunt cu senzatii noi, coplesitoare, pe care le traiesc intens si ma bucur de ele pana la ultima suflare. Ma uit dupa ceasul al carui ticait as vrea sa-l opresc, sa pastrez bucuria gandului si sa nu mai caut semnificatii timpului care divide atomii...
Timpul, pus pe talerul balantei imi masoara anii, ma apasa pe umeri si simt cum se scurge prin clepsidra vietii. Tu esti cel care a avut curajul sa dea cu ea de pamant, imprastiind scurgerea lui in mii de fragmente. M-am refugiat de multe ori in propriu-mi creier si am refuzat tot de atatea ori sa ies de acolo. Dar tentatia ma face sa ating lucruri din aceasta lume fara sa mai gandesc. Doar momentul zero are valoare inestimabila. Si nu gasesc nici o ecuatie care sa se aplice constiintei mele...
Am putea trai intr-o atemporalitate deghizata? Sa omoram timpul? Eu am inceput prin a injunghia prezentul si a ma arunca in bratele viitorului. Vreau sa musc. Puternic. Demonic. Vreau sa musc din iubirea care se scurge. Amandoi sa respiram in noapte, ascunsi in ea, sa ramanem surzi la ceea ce e dincolo, insetati, sa sorbim cu nesat, sa ne inecam in aceasta dementza care pierde...
Imi place cand noapte ne sta de straja, cand vibreaza in noi si ne zvarcolim in cearseafurile cu urme de pacat. Sa dorm treaza langa lumanarea iubirii ce am presarat-o pe pieptul tau fierbinte. Sa te scos din minti pana la ultima rasuflare al extazului si sa te gust din nou in lumina rasaritului care, pe peretii camerei tapetati cu condens de sudoare, ne proiecteaza suprarealistic trupurile inlantuite...
M-am indragostit de tine atat de nepotrivit si imperfect... Cu inocenta, cu naivitate, m-ai ancorat in universul tau si ma iubesti asa cum nu a facut-o nimeni. M-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva pe o saltea intr-o camera oarecare. Mi-ai frant inima si mi-ai hranit-o apoi cu iubirea ta...
Si totusi plang. Caci nu mi-am iertat toti demonii din mine si ma lupt cu timpurile vietii mele. Pare ca-mi bat joc de prezent, ar trebui sa nu dau doi bani pe trecut... Dar trecutul ma copleseste, prezentul vrea sa ma ingroape, iar viitorului ii pune piedici. Si mi-e teama. Caci umbrele trecutului cuprind prezentul, nedand o sansa viitorului. Pentru ca s-ar putea ca din iubire sa fac iad. Si pentru ca sunt lacoma. Vreau tot ce am si ceva in plus. Pe tine... Caci m-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva...

duminică, 4 mai 2014

R.I.P. Kim Min Soo. Dar esti inca prezent...

(14 ianuarie 1985 - 29 aprilie 2008)

Despre Monday Kiz am spus:  Cand am ascultat prima oara Monday Kiz a fost ca si cum cineva ar fi lipit pe mine bulina rosie, atat de cutremuratorare a fost senzatia ca am descoperit ceva fara egal. M-au placut vocile lor puternice, masculine, care dadeau viata superbelor balade. Lee Jin Sung si Kim Min Soo
Kim Min Soo nu mai este. Dar, ca si pasarea Phoenix, din cenusa el traieste inca prin muzica lui. Care ma incanta. Ma emotioneaza. Si din care, daca as lua dimineata, la pranz si seara cate o portie tot n-ar fi de ajuns. Ca medicament, ca desert, aperitiv, pe paine, la tava, nu conteaza...
Odihneste-te in pace, Kim Min Soo! De dincolo de moarte, la apusul soarelui, cu un pahar de vin alaturi, vocea ta ma invaluie. Si daca azi iubesc kpop-ul, asta ti se datoreaza si tie!

Vezi aici, aici  

vineri, 2 mai 2014

Secret Love Affair (밀회) - Scrisoarea lui de dragoste

In noaptea in care stelele uita sa apara nu ma lasa sa cad. Fa-ti palmele caus si prinde-ma, imbratiseaza-ma deplin, dezbraca-ma de ganduri si imbraca-ma in tine. Lasa-ti sufletul sa ma-nvaluie cu bratele iubirii, da voalul dorintei la o parte, dezgoleste-ti dragostea, ingaduie-i sa-si spuna tainele doar de ea stiute...
Lasa-ma sa-ti mangai parul matasos, sa-ti invat ritmul egal si bland al respitatiei, sa ma-nbat cu parfumul pielii tale... Saruta-mi buzele ce te-au invatat pe de rost si te soptesc singure ca sa te pot reinventa iar din ganduri, din lacrimi, din patimi, din dor si iubire... Citeste-mi in ochi si intoarce-mi inapoi cu buzele... Soarbe-mi soaptele inainte de a fi rostite, goleste-ma de tine si stinge-ma de sete...
Cerul si pamantul, apa si focul sunt una... Vreau sa-ti trimit fiecare gand, sa pot intelege fiecare zambet al tau ce se sparge adanc in mine asemeni unui val, sa te stiu mereu acolo, sa-ti fiu inceputul si sfarsitul... Herghelii de ganduri alearga bezmetic, zgomotos, se sparg sub clopotul tacerii, iar tu dormi la umbra lor cand timpul nu se mai masoara... 
Aduna-ma cu grija din praful primelor ganduri ale diminetii si respira-ma usor... Lasa-ma sa-ti arat prima raza de soare prin ochii mei. Pentru o clipa, pentru o clipa doar, sa zburam impreuna departe de realitate.... Si tot pentru o clipa tu sa fii eu, sa traiesti cu sufletul meu, sa simti cu inima mea, sa privesti cu ochii mei... sa intelegi ce inseamna fiecare clipa traita fara tine...
Printre gene clipesc si privesc dansul fluturilor albi…Sa-ti spun cum te iubesc? Total si definitiv. Te iubesc fara cuvinte, in fiecare secunda, in neliniste, cu durere. Sincer si curajos. Te iubesc pentru ca te-am avut (real, imaginar, ideal), dar prea putin. Nu am terminat de dansat tangoul vietii noastre... 

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Sa ne rugam pentru Coreea (Pray for Korea)

A fost Saptamana Patimilor. Iar anul acesta s-a numit Sewol, feribotul care se deplasa din portul Incheon spre insula Jeju cu aproximativ 475 de oameni la bord (majoritatea pasagerilor fiind elevi la acelasi liceu) si care s-a scufundat pe 16 aprilie. Oficialii spun ca 179 de persoane au supravietuit dezastrului, 25 sunt confirmate ca decedate, 270 sunt date disparute, cel mai probabil decedate, in cel mai mare dezastru maritim din Coreea de Sud din ultimii 20 de ani.
Sa punem deoparte cateva clipe si sa ne rugam pentru sufletele pierdute, pentru cei ramasi, ruga - singurul nostru dar - sa le fie mangaiere si suport, caci acolo, unde este a doua noastra casa, curg lacrimi... Sa ne rugam, cu putine cuvinte, dar cu multa dragoste, pentru toti, oricine ar fi ei...

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Secret Love Affair - Scrisoare de dragoste

Destinul nu-ti da nici un preaviz, nici un avertisment. Prezentul este continuu, iar timpul se scurteaza pana cand nu va mai fi... Bogati sau saraci, spiritele noastre calatoresc in viata asta in speranta ca vom gasi codul de la seif. Dar stim oare ce este inauntru?
Lumea noastra, coltul noastru de liniste, sunt rascolite... Sufletele noastre, aparent amortite, dezorientate, isi cauta adevarata natura, sunt in aflarea desavarsirii. Suntem aici, eu aruncata la o palma de gandurile tale, tu ratacind prin labirintul gandurilor mele. Inauntru nostru e o explozie de intrebari, de vise, de temeri... Nu trebuie sa mai cautam, sa fim frumosi, sa iubim, sa devenim... Am gasit si suntem deja!
Un joc tacut, al nostru … simtim, traim senzatii ascunse, pasionale. E ca o revelatie. Semnam in alb cecul vietii pentru a pastra acest moment magic, rascolitor, unic... Am orbecait pe intuneric, prizonieri ai unei constiinte limitate. Am stat pe marginea prapastiei, blocaje vechi balansandu-ne in voia lor. Iar acum ne intrebam cat curaj ne trebuie sa ne aruncam cu incredere in abis...
Suntem doua pasari cu aripile frante, dar care impreuna pot zbura. Doua sufletele zbuciumate, obosite sa-si caute calea... Si asta pana cand tu si eu am devenit noi, caci tu esti o jumatate din mine si eu sunt jumatatea ta. Destin... Plan divin... Totul ne impinge in aceasta prapastie. Iluziile cu care am trait, legaturile trecutului, toate dor si inca nu putem sa vorbim in gura mare despre ceva despre care inca nu avem habar...
Niciodata nu-i prea devreme, caci ar putea fi prea tarziu. Universul a luat-o razna si pare sa-si fi pierdut echilibrul. Speriati, cu genunchii tremurand, ne e teama ca vom muri cu fiecare zi ce trece, ca vom parasi aceasta lume carand cu noi averea gasita in viata urmatoare. Dar e obligatoriu sa fie asa? Dincolo de valuri si noroaie de tot felul este important ca ne-am (re)gasit in acest coplesitor si desavarsit spatiu si timp...
Ne-am invatat sa traim in frica, sa inchidem ochii, sa ne astupam urechile si sa mergem in directia opusa... Sa experimentam o viata in frica sub povara identitatii sociale. Dar materia din care suntem facuti este insasi energia iubirii. Sa aruncam mastile pe care le purtam.. Sa nu ne mai identificam cu proiectiile altora si sa ne gasim esenta, sa ne identificam cu adevarat. Sa dam cortina cerului deoparte si sa ne pierdem dincolo de ea. Cerul ne vorbeste colorat in ploaiea de neoane si eu ascult ecoul dorului din pianul inimii tale... Din prea mult, niciodata nu e prea putin. Sa ne incepem calatoria impreuna, amandoi sa ne pierdem pe acest drum. Oriunde ar duce el...