Secret Love Affair - Scrisoare de dragoste (II)

Toate vin de-a valma, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu, daca le dorim sau le gonim. Influentate de circumstante, le putem accepta mecanic sau ne putem redefini universul bucurandu-ne ca le traim o zi, o luna, un an. Sa nu lasam o intamplare miracoloasa sa devina banala, plina de praf, ci sa o reinventam de fiecare data.

Fundamental, tot noi suntem. In colturile ascunse ale sufletulor noastre, aceleasi acorduri de pian ne fura lacrimi, aceleasi temeri urla in noi, aceeasi vina ne sfasie uneori. Dar nimic nu ne-a zguduit suficient de tare ca sa ne poata tine departe.

S-ar putea ca asta sa fie ultima noastra noapte. S-o lasam dincolo de ferestre. Sa ne ardem iubirea, primeste-mi gandul si respira-l, lasa visele sa ne dezgoleasca, sa agonizam sorbindu-ne respiratia. Noi. Goi. Ca trupurile noastre sa ramana intiparite in cearceafuri. O noapte-ntreaga sa ne avem, sa ne rasfoim pana ne vom stii pe de rost. Si sa dormim profund, ametiti de mirosul ala de parfum... atat de cunoscut... care vine de nicaieri. Caci maine voi pleca. Pentru ca respect iubirea ta. Si-mi doresc s-o merit.

Am gresit declinand verbul "a avea", cautand, intr-un moment de nebunie, victoria asupra bunurilor materiale. Ai fost acolo sa-mi spui ca "a fi" este mult mai important. Privesc departe corabiile disparute si-mi plec privirea o clipa peste singuratatea mea bantuita. N-am sa mai cer niciodata nimic, n-am sa strig, n-am sa ridic ochii de la glezne. Doar daca vreodata va mai incepe furtuna si dragostea va cadea din cer ca un fulger, voi stii ca mana ta intinsa ma va prinde.

Pentru fiecare dintre noi exista undeva o comoara. Si daca trebuie sa pierdem totul pentru a o gasi, merita. Caci abia cand am scapat de frica de a pierde ceva,  avem de fapt totul. Undeva, la o margine de drum, pianul ne va astepta, mainiile noastre impreunate sa-l faca sa geama si noi sa ne iubim pana ce acest foc ne va arde maruntaiele... O zi, o luna, un an... Sa nu lasam o intamplare miraculoasa sa devina banala, plina de praf, ci sa o reinventam de fiecare data...