Destinul nu-ti da nici un preaviz, nici un avertisment. Prezentul este continuu, iar timpul se scurteaza pana cand nu va mai fi... Bogati sau saraci, spiritele noastre calatoresc in viata asta in speranta ca vom gasi codul de la seif. Dar stim oare ce este inauntru?
Lumea noastra, coltul noastru de liniste, sunt rascolite... Sufletele noastre, aparent amortite, dezorientate, isi cauta adevarata natura, sunt in aflarea desavarsirii. Suntem aici, eu aruncata la o palma de gandurile tale, tu ratacind prin labirintul gandurilor mele. Inauntru nostru e o explozie de intrebari, de vise, de temeri... Nu trebuie sa mai cautam, sa fim frumosi, sa iubim, sa devenim... Am gasit si suntem deja!
Un joc tacut, al nostru … simtim, traim senzatii ascunse, pasionale. E ca o revelatie. Semnam in alb cecul vietii pentru a pastra acest moment magic, rascolitor, unic... Am orbecait pe intuneric, prizonieri ai unei constiinte limitate. Am stat pe marginea prapastiei, blocaje vechi balansandu-ne in voia lor. Iar acum ne intrebam cat curaj ne trebuie sa ne aruncam cu incredere in abis...
Suntem doua pasari cu aripile frante, dar care impreuna pot zbura. Doua sufletele zbuciumate, obosite sa-si caute calea... Si asta pana cand tu si eu am devenit noi, caci tu esti o jumatate din mine si eu sunt jumatatea ta. Destin... Plan divin... Totul ne impinge in aceasta prapastie. Iluziile cu care am trait, legaturile trecutului, toate dor si inca nu putem sa vorbim in gura mare despre ceva despre care inca nu avem habar...
Niciodata nu-i prea devreme, caci ar putea fi prea tarziu. Universul a luat-o razna si pare sa-si fi pierdut echilibrul. Speriati, cu genunchii tremurand, ne e teama ca vom muri cu fiecare zi ce trece, ca vom parasi aceasta lume carand cu noi averea gasita in viata urmatoare. Dar e obligatoriu sa fie asa? Dincolo de valuri si noroaie de tot felul este important ca ne-am (re)gasit in acest coplesitor si desavarsit spatiu si timp...
Ne-am invatat sa traim in frica, sa inchidem ochii, sa ne astupam urechile si sa mergem in directia opusa... Sa experimentam o viata in frica sub povara identitatii sociale. Dar materia din care suntem facuti este insasi energia iubirii. Sa aruncam mastile pe care le purtam.. Sa nu ne mai identificam cu proiectiile altora si sa ne gasim esenta, sa ne identificam cu adevarat. Sa dam cortina cerului deoparte si sa ne pierdem dincolo de ea. Cerul ne vorbeste colorat in ploaiea de neoane si eu ascult ecoul dorului din pianul inimii tale... Din prea mult, niciodata nu e prea putin. Sa ne incepem calatoria impreuna, amandoi sa ne pierdem pe acest drum. Oriunde ar duce el...
Manuela.....apuca-te de scris ...official, serios, fara teama, fara retinere. eu sunt primul tau fan.reflectiile tale , gindurile ce le-ai adunat uitindu-te la serial,,,,mi le-ai transmis intr-un mod pe care nu sunt capabila sa il descriu. m-am uitat si eu la primele trei episoade. sunt perplexa de ce imi transmite doar un....serial. am trait chiar acele senzatii pe care ....nu stiu daca sufera comparatie....le-am trait atunci cind copiam la teze si mi-era teama ca ma prinde cineva. astept sa vad si sa simt iubirea celor doi. astept sa vad cum cei doi vor face veridica o poveste, un scenariu, o idee. multumesc manu, multumesc.!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc, primul meu fan :-) E doar adrenalina, reactia hormonala pe care o am la o asa memorabila si inovatoare kdrama. Am zis intr-un comentariu ca jtbc a dat lovitura - totul este potrivit perfect: felul in care regizorul An Pan-Seok pune in lumina si da viata scenariului lui Jung Sung-Joo, modul credibil in care Yoo Ah In si Kim Hee Ae dau viata personajelor acestei povesti neconventionale, spusa altfel decat iubitorii de kdrame sunt obisnuiti, acele scantei, nenumaratele emotii transmise dincolo de ecran, palpabile, rascolitoare, felul in care celelelate personaje au fost introduse in scena, motivele, dorintele, mizeria de culise, totul m-a marcat si pe mine. Si e un alt mod de a vorbi despre aceasta frumoasa, complexa si fascinanta poveste
ȘtergereMultumesc pentru gandurile tale, manudrag, dupa ce ti-am citit comentariile pe acest subiect postate prin alte parti, asteptam acest articol. Nu stiu de ce m-au dezamagit unele reactii, nu stiu de ce imi imaginez, in continuare, ca cei care urmaresc kdramele trebuie sa aiba un minim de bunatate, sensibilitate si umor care sa nu le permita sa trivializeze totul. Dar, probabil, corola de minuni a lumii este mult mai diversa decat credeam eu.
RăspundețiȘtergereDin pacate nu am talentul tau la scris, asa incat sa pot exprima, credibil, cat de mult imi place acest serial, mie imi produce o durere aproape fizica. Perfectiunea pe care ne-o putem doar imagina trebuie sa arate asa, senzatia aceea de infinit, de atemporal, de puritate. Poate ca fara muzica nu ar mai fi fost la fel...
Pentru aceasta suferinta pe care o resimtim si noi sa le multumim actorilor. Va fi greu de supravietuit celor 16 episoade fara sa avem sarurile la indemana :-) E o adevarata, dar placuta agonie sa vezi cu cata inocenta stangaciul, introvertitul, ingenuul Sun Jae micsoreaza distanta dintre el si Hye Won, legatura si paravan fiindu-le muzica. Pentru mine nu e important daca Sun Jae isi va pierde virginitatea :-) Puritatea consta in aceasta chimie exploziva, schimburile furise de priviri, atingerile, cantatul impreuna la pian... Toate acestea sunt dincolo de placerile carnale...
ȘtergereMULTUMESC MULT .....MANUELA ...FARA CUVINTE ..... MULTA STIMA PTR TINE SUFLET DRAG !....CE FRUMOASE COMENTARII ..FERICE DE PERSOANA ..CARE STIE SA ASTEARNA PE HARTIE ASEMENEA CUVINTE PRINTRE EI TE NUMERI SI TU O MARE ADMIRATIE PTR TINE CU DRAG !
RăspundețiȘtergereMultumesc, Antonia. Este un serial care ma face sa simt asa, care ma rascoleste, pe care o sa-l port intr-un colt al sufletului multa, multa vreme...
ȘtergereMultumesc Manudrag pentru articol ! Ti-am citit toate comentariile pe care le-ai facut la acest serial ! Esti foarte buna , ai toate cuvintele la tine , cum se spune ! Nu am avut niciodata sentimentul de teama la vizionarea unui serial ca pana acum !
RăspundețiȘtergereIn fata unui perete alb unii vor fi tentati sa scrie/deseneze povesti frumoase, dar cei mai multi il vor mazgali, asa, de-ai dreaku ce sunt... Asa si cu povestea asta, nu-i vor lasa in pace - el e prea bun la pian, ei doi formeaza o echipa minunata, caci ea stie exact ce si cum sa scoata ce-i mai bun din el si, peste toate, iubirea lor e prea mare...
Ștergeresi eu sunt un fan al tau,de multe ori vorbele tale au mers direct la suflet ai un stil aparte de a povesti si a intra in subiect ,in cat nu poti sa nu il vizionezi ,mii de multumiri suflet drag
RăspundețiȘtergereSi eu iti multumesc, Corina. Timpul fiecaruia e pretios, asa ca sunt recunoscatoare celor care-mi trec pragul fie si pentru cateva clipe sa ne impartasim iubiri din lumea "k"
Ștergeredeosebite comentariile Dvs. m-au incantat Cautand ceva despre Yoo Ah In am dat intamplator peste un interviu care m-a ajutat sa-l inteleg mai bine - daca va intereseaza urmariti raspunsurile date pt revista la site-ul http://iloveseeksik.blogspot.ro/p/interviews iar la rubric Interviews apare "Yoo Ah In for Vogue Girl Oct 2010" Felicitari pt site
RăspundețiȘtergeremultumesc. interesant interviul. mai ales daca-l suprapui peste personajele interpretate de el... uite aici alte interviuri cu Yoo Ah In http://koreafilm.ro/blog/2011/01/yoo-ah-in-un-copil-matur-1/ , http://koreafilm.ro/blog/2011/01/yoo-ah-in-un-copil-matur-2/
Ștergere