Gain (가인) are mere. La patrat!

Fara doar si poate, Gain (가인) ne testeaza toleranta. Ori ne scandalizam, ori ne excitam.
Cadem prada ispitei, infruptandu-ne si/sau contopindu-ne cu ea.

Nu as mai trai daca as uita dulceata primului sarut, buzele muscate si lacrimile de dupa, razvratirea si iarasi acea teama. Momentele cand mi-am daruit sufletul cu totul, nelimitat si fara cantar, rastignita-n drum fara a astepta sfarsitul...
Balanta talerului se inclina in partea celui care-si pune inima sau in partea unde mersul iubirii este dictat de teama si de logica? Cine ramane sterp si gol? Cel care a dat tot sau cel care asa a venit?

 

 

Sa ne pastram aici paradisul, caci dincolo nu stim ce este. Minti bolnave au scornit ca exista un loc hidos unde suntem supusi multor suplicii. Cand trecem raul Lethe ne dorim o picatura din ceea ce ne-ar pierde in uitare sentimentul pacatelor savarsite. Dar ne este interzis s-o sorbim. Iar la intrare ne asteapta fiica fara mama, o femeie frumoasa care, in loc de picioare are o enorma coada de sarpe indoita in lungi ondulatii solzoase si care se termina cu un spin ucigator. Si nu e singura! E pazita de o haita de creaturi infricosatoare.
Fara semne indicatoare, vom cauta si vom rataci mereu...

 

 

 

Gain - Paradise Lost

Gain - Apple

Tracklist:
01. Apple (feat.박재범) *Title
02. Free Will (feat.도끼)
03. Paradise Lost *Title
04. The First Temptation
05. 두 여자
06. Guilty
Download full album: http://k2nblog.com/mini-album-gain-hawwah/

Love Color of Kpop

foto: blog.fabfurnish.com

imi vine sa pling pentru mine si pentru tine... poate daca as fi destul de inteleapta, as accepta o viata de martir - resemnari, renuntari - dar martirii sint persoane detestabilie in viata, ori daca as fi saraca cu duhul as ignora multe, de multe m-as lasa dusa precum valul... da, poate ai dreptate, nu-i bine sa amesteci lucurile, e ca si cum ai scoate un apedince care are totusi si el rostul lui acolo, poate esti mai rational decit crezi...

vizanu' din fata mea nu-si dezlipeste retina de pe tivul fustei mele, zimbeste perfid, si dobitoacele mele de picioare nu au fost la scoala de dresaj unde-o duce nicul (cu accent pe cu) pe samba, dans perfid si alunecos care face ca picioarele s-o ia razna si sa lase aroma de mosc si focul sa iasa, ele nu stiu ca curentul (ce conteaza cacafoniile in tara asta de cacofonici) de aer inteteste focul ce arde pe la stinele ceahlaului,
te scuzi si-ti cauti scuze prea des, poate vrei sa scapi si tu un pic de vicisitudinile vietii cotidiene, texte ce mai au miros de cerneala, poate tocmai ti-ai tras un ciocan peste deget batind cuie la usi... paradoxal, poate aici povestile nu se termina niciodata... ajungi la un end, deschizi un nou chat, alti ochi uimiti, alte scufite..., ajungem la pasaj si mergem pe o singura linie,

toti prostii (included my self-control) din cosciugul asta zgribulit, ai dreptate, sintem prea balcanici si imbracati-parfumati-fardati-regulati turceste, vizanu arunca ocheade - nu-mi spune ca ti-am cazut cu troncu' si hodoroncu', mai bine pune pupaza peste colac, ce ceas micut are la mina domnisoaranumaizimbet, si, IRONIC, paradoxu' de prost gust al timpului este ca ar trebui sa se scurga mai incet peste un ceas asa de mic, tentatia este mare, si-n mine este un dracusor cu coarne, iscoditor... bariera de care spuneam?...

trecem pe pod, jos sint liniile de tren si alt cosciug cu 15 vagoane plin de suflete goale si dezgolite pleaca in marea evadare, biutifullaifendais, si-mi lipsesc tigancile copilariei, hai la mure, mure, mure, ce-si tirau papornitele pline, pe stingadreapta sint blocuri fara glasvandurile pe care le-a darimat tovarasa lenuta, alt excrement al malahalei, nu intreb si nici nu incerc sa-mi imaginez - nu cred ca te-ai incadra in oricare din contururile mai mult sau mai putin clare pe care mi le-as imagina, si mitocanu' (alt cuvint vomitant al mahalalelor pline de zoaie) isi tine retina lipita fix fics de tivul fustei prea scurte si praful in care se amesteca ideile si idealurile umple cosgiucul aruncind in colturile pline de paianjeni ale sufletului oasele imbatrinite, nevoi nevolnice, gunoiul, recunosc ca sint in deriva, dezorientata, am impresia ca toate drumurile sint blocate, DE CE AM NEVOIE SA MA SIMT VIE?

nevroza (ce cuvint STUPID, inventat de domnisoare sclifosite carora le trebuie un ciocan in cap - ? -) se transforma in nevolnicie, nu vreau ca atunci cind vei simti ca-i timpul ca prislea sa caute merele de aur pe alte meleaguri sa ramii agatat cu gindul ca ar mai fi ceva de facut pe aici, o parte din mine ramine uitata in buzunarelul de la capot, nebuni, clowni, pshilogi si curve, stia huxley ceva, exist nu pentru ca gindesc ci pentru ca ma cac, iertare minti luminate, poate asta mi se trage de la gradinita unde iubita tovarase educatoare nu m-a batut la vreme, otel inoxidabil si fibra de carbon la uordtredsenter, un geamat sugrumat si-o lacrima in coltul ochiului si pasi indreptati spre locul-unde-se-termina-totul-si-dai-enter

Un text pe care l-am scremut acum enshpe mii de ani, inainte sa se inventeze "i" din "a", vremuri in care credeam ca orice para malaiatsa gaseste natafletsu' potrivit iar peretii sunt plini de cai verzi :-)) (si pe care l-am regasit absolut intamplator).