Blue Midnight Color of Kpop (IV)

In labirintul tacerii imi tarasc pasii in cautarea luminii. Obosita sa mai pun intrebari sau sa mai raspund. Visele pervertite le-am aruncat la cosul renuntarii.

Evidenta si desavarsita potrivire a lucrurilor, o stiam transparenta, dar acum imi este atat de neclara. E frig. Si tarziu. Noaptea a deschis o usa dincolo de care mi-e teama sa trec. In prag, o mare de frunze uscate se destrama in adierea vantului.
Mi-e frica de mine insami. Mi-e frica chiar sa recunosc ca mi-e frica. Mi-e frica chiar de dimineata care vine caci iar va trebui sa dau cortina la o parte sa-mi joc rolul pe scena vietii.

Ma cufund in ceva nedefinit. Plasa intinsa de lucrurile amagitoare e acum goala.  Doar soaptele albastre se mai aud in jurul meu. 

Si-am incalecat pe-o sa, si-am mai spus un blue story asa...