Black and White Color of Kpop

foto: vallpowper.com

Alb si negru. Intotdeauna asociem albul cu lumina si negru cu intunericul. Albul cu binele si negrul cu raul. Cred ca este un stereotip. De ce creierul nostru este setat sa faca asocieri? De ce ne bucuram de alb/lumina si ne temem de negru/intuneric? E o nebunie, un vartej, o iluzie, ne mintim crezand ca demonii salasuiesc numai in bezna.

Cum ne-am putea bucura de ceva daca ar fi intotdeauna bine/alb? Albul nu ar fi alb daca nu ar exista negrul, lumina nu ar fi lumina dacă nu ar exista intunericul iar fericirea nu ar avea nume... In sufletele noastre exista si lumina si intuneric.

Cum ar fi daca totul in jur ar fi doar alb? Nu cred ca am putea vedea ceva. Nimic nu ar avea inceput. Nimic nu ar avea sfarsit. Si nici un drum nu-ti poti croi fara repere. Nu stiu daca este o regula a Universului, dar albul fara negru nu poate exista.

Ar trebui sa nu ne fie teama de intuneric. Chiar daca totul pare negru in jur, in suflet se sadeste speranta. Speranta ca acest intuneric are un sfarsit. Si ca dincolo este lumina. Separat, aceste doua non-culori nu pot exista. Dar alaturarea lor inseamna lupta, caci dintotdeauna albul a vrut sa ia locul negrului si invers.

Totul porneste de la alb la negru si se intoarce la alb si negru. Exista o distanta mica, dinainte stabilita, repetitiva, ca un ritm sacadat . De fiecare data cand avem caderi sau dezamagiri cautam sa ajungem la lumina. Aceeasi inclestare plina de culoare dintre alb si negru care se transforma intr-o paleta plina de culori: rosu - iubirea, galben- linistea, verde - speranta, albastru - forta de a crea culoar intre alb si negru....

Tot stereotip este si faptul ca ziua este alba iar noaptea neagra. Dar de cate ori am avut zile negre iar noptile au fost albe? De cate ori am fost martorii exploziei de culori la intalnirea dintre zi si noapte sau noate si zi? De la neliniste la satisfacte, de la deznadejde la surprindere, de la resemnare si acceptare la implinire, prin toata aceasta paleta de culori trecem cand albul/lumina se intalneste cu negru/intunericul...

Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste in alb si negru asa...

Dinamic Color of Kpop (II)

foto: vallpaper-milion.com

Privesc peste umar si vad cum noapte ma ajunge din urma. Neoanele incep sa palpaie, iar strada se umple de stralucire. Un val se ridica, altul se lasa, caci cu fiecare pas incepe o noua viata. Ma lepad de angoase si ma bucur de culoare.

Nimic nu e patetic si nici ridicol. E timpul descatusarii. Avem atat de multe de facut si atat de putin timp, incat uitam de noi. Fericirea este o alegere. Asteptam uneori prea mult pentru a ne implini visurile.

Cat de intens traim? Cat de intens simtim? Ce regretam cel mai mult? Alegerile noastre de cele mai multe ori sunt pentru ceilalti. Uitam sa ne urmam visele, sau cel putin o parte din ele. Prea mult timp pierdut pentru lucruri marunte, prea putin timp petrecut cu noi. Momentul e unic, dar punandu-ti amprenta il poti face atemporal.

Dezamagirea? S-o lasam incuiata in sertar si sa aruncam cheia. Inima niciodata nu trebuie sa devina prea mica, iar incruntarile sa fie de domeniul trecutului. Si poarta sufletului... mereu larg deschisa. Caci ce e mai frumos decat atunci cand se umple de stralucire. Chiar daca e numai lumina neoanelor...

Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste dinamica asa!

Dinamic Color of Kpop

foto: topdreamer.com

Ce minunat ar fi sa folosim spre bine lucrurile care ne sunt pune inante. Descoperi greseli, le repeti, vrei sa le indrepti.. Iti iese oare? Cine esti, ce vrei si incotro te indrepti? Exista scop? Sau doar orgoliu? Cauti sau esti pornit cu o siguranta temeinica, ce nu poate fi zdruncinata?

Simti timpul, precum un inamic de temut, cum iti sufla in ceafa. Speri sa-l pacalesti, insa el va castiga intotdeauna, caci te prinde. Nu vei reusi niciodata sa-l fentezi.

Adrenalina o simti crescand vertiginos in vene si betia fericirii te cuprinde. Irisul se dilata si ochii tulburi capata claritate. Imaginatia de joaca cu tine, pasiunea nestavilita te prinde precum un cleste si cu ochii inchisi te arunci intr-o lume fantasmagorica, trecand peste orice hop.

Privirea se joaca zambind. Curiozitatea te provoaca si te intrebi, prins in aceasta splendoare, daca fuziunea este totala. Caci numai intrand in joc vei afla cu siguranta ce se afla la polul opus.

Zamberul iti este eticheta. Ai fost luat prin surprindere.  Imaginatia tradeaza realitatea. Te simti starnit de clipa universala, ai vrea sa fugi de teama ca lacrima sa nu ia forma ochilor. Dar nu poti. Caci esti om si vrei mai mult.

Si-am incalect pe-o sa si-am spus o poveste dinamica asa.