Deschid larg fereastra si sorb cu nesat din noaptea albastra. O senzatie stranie ma incearca.... Respir adanc si ma uit in jur... Toate lucrurile sunt la locul lor, oamenii sunt la locul lor. Doar eu le privesc de undeva de sus. Parca plutesc intre doua lumi si nu ma pot decide unde sa ma opresc, caci amandoua imi par straine...
O sumedenie de ganduri ascunse alta data prin cearceafuri, pitite prin sertare sau dulapuri ma coplesesc. Ganduri care striga, sau mute... ori prea aspre, ma fac sa simt o durere acuta. Am senzatia ca un sunet surd imi intra in vene, ca nu mai pot scapa, ca visele mele se pierd...
Am tacut cand ar fi trebuit sa vorbesc. Am vorbit cand poate ar fi trebuit doar sa fixez un punct pe tavan. Spiritul ma incendiaza, ma mistuie. Sunt prizoniera in propria-mi suferinta. Raţiunea ma arde.
Las larg deschisa fereastra ca noaptea albastra sa ma invadeze. Adorm fara sa stiu ce-i ala somn, iar visul, desi pare real, e dintr-o viata imaginara... Dimineata, toate lucrurile sunt la locul lor, oamenii sunt la locul lor. Imi scot masca de sub perna si o pun pe fata. Si plec in lume sa ma caut...
Si-am incalcat pe-o sa si-am mai spus o poveste k-pop albastra asa...
Draga Manuela, sa-ti mai spun cat de mult imi plac povestile tale albastre? Mereu regasesc bucatele din sufletul meu in randurile lor. Insa nu pot sa nu-ti spun, iar si iar, cat de mult imi place fondul sonor ce le insoteste. Ce melodii! Ce voci! Superbe! De vis! Multumesc! Sa fii sanatoasa, sa fii fericita, sa fii iubita! Si....sa ne mai povestesti...
RăspundețiȘtergereMultumesc de urari, Maya. Dar daca nu ar fi melodiile, nu ar fi nici vorbele mele. De la cantece pleaca totul... Toate cele bune si tie!
Ștergeresalut!!!! parca ma aflu pe luna!! multumesc pentru stirile de pe blog si de pe facebook!!! kisss!!!
RăspundețiȘtergere