Red Color of Kpop

foto: natielbaiker.deviantart.com

De cand mi s-a aratat piticul cu ideea de a ilustra cumva melodiile care-mi plac m-a cuprins o stare febrila. Ca-n anii adolescentei cand, pe sub plapuma, la lumina lanternei mazgaleam in jurnal ganduri nici macar soptite. Sa fie rosu azi? Dar care rosu? Poate acel rosu pe care-l are soarele la amurg cand impunge noaptea... Amurgul tarziu si insangerat care-ti intretaie respiratia de prea multa maretie...

Repetabila infruntare, cand soarele nu vrea sa cedeze cerul lunii iar umbra capata forme difuze si halouri clipocinde printre frunzele ce misca sub adierea vantului...

Sau sa fie rosul din paharul cu vin? Loc bun de scufundat amarul, picatura cu picatura pana crezi ca l-ai inecat cu totul. Sau dat pe gat dintr-o suflare incercad sa umpli locul pustiu de unde au zburat visele...

Sau o catifea de maci de pe marginea campului, cu petale fluturand delicat precum aripile unui flurure? Decorul perfect unde sa-ti afunzi iubirea si sa-ti ravasesti gandurile atunci cand vrei sa pleci in lumea larga. Loc unde cu ochii deschisi halucinezi si simti singuratatea cum vibreaza...

Innod mici siraguri de ganduri ce par pierdute iar ochii sunt striviti de atata rosu. Nu sunt nici mac, nici vin, iar gandul ca flacara primita se poate stinge ma sperie. Alung insomniile si ma cufund intr-o mare rosie...

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus o poveste rosie asa...