Emotional Color of Kpop

foto: fallforward.wordpress.com

Imi dau seama ca nimic nu exista fara tine. Soare, liniste, caldura, atingeri, in toate te caut si vreau sa te privesc, sa te simt, sa le simt, sa le traiesc doar prin tine si sa le traim impreuna... Intunericul gandurilor mele se face curcubeu la atingerea ta...

O mare de iubire in albastru iti ofer. Inima prea plina de tine o las zalog... Noaptea inghite cu nesat orele iar eu vreau sa te atrag in insomniile mele... Viata nu mai este monotona si plina de tacere...

Esti acolo... ba dincolo... ba acolo... Te regasesc in tot ce ma inconjoara... Vreau sa fiu fantasma noptii ce iti da tarcoale, intalnita intr-un vartej de vise... Vreau sa te privesc, tu sa taci iar eu sa gasesc raspunsuri la intrebari nerostite... Ia-mi timpul si fii marea mea nemarginire...
Vise, durere, dar si ras, lacrimi si zambet in acelasi timp... Imi place sa urc in acest tren si sa fiu personaj in aceasta poveste fara sfarsit... Si sa cant despre asta...

Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste plina de emotie asa...

Blue Midnight Color ok Kpop (XII)

Iarta-ma pentru ceea ce nu sunt. Iarta-ma ca n-am putut opri lacrima si am lasat-o sa se transforme intr-un ocean albastru. Nazuintele desarte mi-au obosit viata si vreau sa-mi vindec sufletul...
O clipa albastra petrecuta cu tine mi-am dorit sa fie viata. Dar m-am pierdut pe drum precum nisipul in mare, amagita de lucruri care vin si pleaca precum o adiere sau furtuna... Iar timpul, cel care trecea intr-o clipa cand as fi dorit etern, sau ramanea intepenit intre acele ceasului cand mi-as fi dorit sa se scurga intr-o secunda, nu l-am scormonit indeajuns pentru a gasi neintelesul...
Ma feresc sa mai fac promisiuni albastre, caci nimeni nu poate sterge trecutul, cat nu putem avea certitudini asupra a nimic din ceea ce suntem... Doar urmele pasilor nostri mai arata ca am fost trecuti pe aici...
Tresar speriata de fiecare data cand treci prin gandurile mele. Mi-e teama ca vei patrunde in toate cotloanele, ca vei descifra si vei desface toate nodurile a ceea ce am pus bine la pastrare, ascuns chiar si de mine...
Prea multe temeri, asteptari, tradari, agitatie pe peronul albastru al vietii, lacate ferecate sau lanturi rupte... Iarta-ma, caci nazuintele desarte mi-au obosit viata si vreau sa-mi vindec sufletul...
Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste albastra asa...

Red Color of Kpop

foto: natielbaiker.deviantart.com

De cand mi s-a aratat piticul cu ideea de a ilustra cumva melodiile care-mi plac m-a cuprins o stare febrila. Ca-n anii adolescentei cand, pe sub plapuma, la lumina lanternei mazgaleam in jurnal ganduri nici macar soptite. Sa fie rosu azi? Dar care rosu? Poate acel rosu pe care-l are soarele la amurg cand impunge noaptea... Amurgul tarziu si insangerat care-ti intretaie respiratia de prea multa maretie...

Repetabila infruntare, cand soarele nu vrea sa cedeze cerul lunii iar umbra capata forme difuze si halouri clipocinde printre frunzele ce misca sub adierea vantului...

Sau sa fie rosul din paharul cu vin? Loc bun de scufundat amarul, picatura cu picatura pana crezi ca l-ai inecat cu totul. Sau dat pe gat dintr-o suflare incercad sa umpli locul pustiu de unde au zburat visele...

Sau o catifea de maci de pe marginea campului, cu petale fluturand delicat precum aripile unui flurure? Decorul perfect unde sa-ti afunzi iubirea si sa-ti ravasesti gandurile atunci cand vrei sa pleci in lumea larga. Loc unde cu ochii deschisi halucinezi si simti singuratatea cum vibreaza...

Innod mici siraguri de ganduri ce par pierdute iar ochii sunt striviti de atata rosu. Nu sunt nici mac, nici vin, iar gandul ca flacara primita se poate stinge ma sperie. Alung insomniile si ma cufund intr-o mare rosie...

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus o poveste rosie asa...