Dorintele tale, bataile inimii tale, incruntarile tale, asta e ritmul dupa care traiesc si respir. Tic-tac...? Ceasul e stricat si oricum nu mai am nevoie de ora.
Mi-am facut ordine in ganduri. Pe unele le-am pastrat, pe altele le-am alungat. Pe unele le-am incuiat, pe altele le-am lasat sa plece. Ca un preludiu al unui sarut pe care-l doresc prelungit la nesfarsit, iti sorb aerul pe care-l expiri din plamani.
Au venit zambetele. Le-am primit. Au venit lacrimile. Le-am primit. Au venit emotiile. Le-am primit... Le-am primit... Mi-ai zapacit contorul, mi-ai dereglat punctele cardinale si farame de poveste manzgalite sunt acum scrum.
Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste de toamna asa....
Mi-am facut ordine in ganduri. Pe unele le-am pastrat, pe altele le-am alungat. Pe unele le-am incuiat, pe altele le-am lasat sa plece. Ca un preludiu al unui sarut pe care-l doresc prelungit la nesfarsit, iti sorb aerul pe care-l expiri din plamani.
Am chemat visele si le-am pus aripi. Le-am dat putere. Le-am hranit cu sufletul meu, le-am hranit cu tine. Ele te contin, acum. Si-mi dau tarcoale, cu tine conturat in ele, asteptand sa-mi intre in minte, desi esti deja in mintea si-n sufletul meu.
Am incercat sa umplu toate golurile. Nu cu cele mai bune lucruri. Dar le-am umplut, sa nu mai doara, sa nu mai sangereze. Haul cascat intre ce esti si ce ai putea fi e adanc. Unde-s bratele care te pot sustine? Unde-i umarul pe care sa plangi? Ochii care sa te priveasca? Gura care sa te sarute?