Inca un blog despre kpop si kdrama. Cu informatii si interpretari personale despre ceea ce mi-a starnit interesul.
Precizez ca nu am nici un beneficiu in urma postarilor. I do not own anything, all rights belong to the artist!
Ascultandu-i, cred ca au venit din alta lume... Sunt fata in fata cu extraterestrii? Nu le cunosc limba, dar al saselea simt functioneaza perfect si inteleg tot. Si simt! Au si ei durerile lor, dorurile lor, frunstari si neimpliniri. Portativul e universal si din inflexiunile vocilor cuprind necuprinsul in causul palmelor....
Sunt printre noi, ne mangaie pe frunte si ne spun 괜찮아 (gwaenchana), lasa muzica noastra sa te patrunda/cuprinda, lasa-ti lacrimile sa vina si sa se impleteasca cu ale noastre intr-o cununa, paseste cu grija in lumea noastra, pianul iti va urma pasii, ca si ecoul vocilor noastre... Impreuna vom da nastere unor poeme, iar clipa o vom transforma in eternitate...
Un dor visceral de tot si de toate ma rascoleste si ma preling umbra alaturi...
Cu umilita ne inclinam voua, celor care ne primiti cantecul...
Si-am incalecat pe-o sa si-am ma spus o poveste asa...
Prolog:
Raiul si Iadul ne e dat deopotriva in trecerea prin viata. Din luturi arse ne cautam necuprinsul cu care sa ne umplem golurile in rastim de implinire si in care sa ne revarsam toate iubirile tacute. Tristi, colindam pe la porti ferecate, strigatele mute fiind rasucite de ecoul inimii. Timpul ne brazneaza trupurile cu amar si resemnare. Deseori, insingurati in propria noastra singuratate ne lasam doborati si invinsi de agonia pierzaniei, zbatandu-ne neputinciosi in plasa destinului.
Though I live, they say it’s not really living. In this world without you, it’s like a windowless prision. though I laugh, it’s not really laughing. That I look shabby and as if I’m crying. though I loved you, I couldn’t say it. I couldn’t even show it. I missed you even in the moment I fell a sleep. while you live, while you live, while you live and become tired. Due the sadness that I caused, until you have enough. while you cry, while you cry, while you cry and you become exhausted. when you become so tired, can you think of me just once? while you live though I laugh, it’s not really laughing. That I look shabby and as if I’m crying. though I loved you, I couldn’t say it. I couldn’t even show it. I missed you even in the moment I fell a sleep. while you live, while you live, while you live and become tired. Due the sadness that I caused, until you have enough. while you cry, while you cry, while you cry and you become exhausted. when you become so tired, can you think of me just once? we’ll laugh because we’re force to laugh. we’ll live because we’re force to live. Because though you’re by my side, even though you’re by my side, you end up crying. while you live, while you live, while you live and become tired. Due the sadness that I caused, until you have enough. while you burn, while you burn, while you burn it and some still remain. you can burn everything away without a trace until you’re satisfied. while I live… while I live…
Dorintele tale, bataile inimii tale, incruntarile tale, asta e ritmul dupa care traiesc si respir. Tic-tac...? Ceasul e stricat si oricum nu mai am nevoie de ora.
Mi-am facut ordine in ganduri. Pe unele le-am pastrat, pe altele le-am alungat. Pe unele le-am incuiat, pe altele le-am lasat sa plece. Ca un preludiu al unui sarut pe care-l doresc prelungit la nesfarsit, iti sorb aerul pe care-l expiri din plamani.
Am chemat visele si le-am pus aripi. Le-am dat putere. Le-am hranit cu sufletul meu, le-am hranit cu tine. Ele te contin, acum. Si-mi dau tarcoale, cu tine conturat in ele, asteptand sa-mi intre in minte, desi esti deja in mintea si-n sufletul meu.
Au venit zambetele. Le-am primit. Au venit lacrimile. Le-am primit. Au venit emotiile. Le-am primit... Le-am primit... Mi-ai zapacit contorul, mi-ai dereglat punctele cardinale si farame de poveste manzgalite sunt acum scrum.
Am incercat sa umplu toate golurile. Nu cu cele mai bune lucruri. Dar le-am umplut, sa nu mai doara, sa nu mai sangereze. Haul cascat intre ce esti si ce ai putea fi e adanc. Unde-s bratele care te pot sustine? Unde-i umarul pe care sa plangi? Ochii care sa te priveasca? Gura care sa te sarute?
Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste de toamna asa....
