Nu lasa amurgul sa coboare peste mine. Lasa-l sa paseasca in urma mea inainte ca pleoapele sa se-nchida si umbrele sa se lase peste ganduri... Mai e putin si soarele va inchide ochii peste noi, iar ziua de azi o va inghiti pe cea de ieri...
Soarele se lasa prea usor inghitit de intunericul albastru iar cortina cade dureros peste sufletul meu. Ca si cum cineva mi-ar fi dat un branci, ma arunc in abis. Peste drumuri revarsate pasesc cu grija si cu teama. Nu vreau sa nu deranjez ordinea lumii albastre...
Palmele umede vor sa te cuprinda tot, sa te ocroteasca... Caci nimeni nu merita toate lucrurile urate care vin navalnic peste noi... Si vreau etern durerea din tine s-o rup fara sa curga sange sau lacrimi... Iar clipa sa ramana cu mine atata vreme cat mai am de oferit...
Lumea a ramas dincolo, iar scarile rulante urca si coboara goale... In abisul albastru, aplecata peste marginea gandurilor, crucea pare greu de dus... Peste mine, peste tine, s-a lasat noaptea de mult si astept ca ziua de azi s-o inghita pe cea de ieri...
Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste albastra asa...
