Emotional Color of Kpop

foto: fallforward.wordpress.com

Imi dau seama ca nimic nu exista fara tine. Soare, liniste, caldura, atingeri, in toate te caut si vreau sa te privesc, sa te simt, sa le simt, sa le traiesc doar prin tine si sa le traim impreuna... Intunericul gandurilor mele se face curcubeu la atingerea ta...

O mare de iubire in albastru iti ofer. Inima prea plina de tine o las zalog... Noaptea inghite cu nesat orele iar eu vreau sa te atrag in insomniile mele... Viata nu mai este monotona si plina de tacere...

Esti acolo... ba dincolo... ba acolo... Te regasesc in tot ce ma inconjoara... Vreau sa fiu fantasma noptii ce iti da tarcoale, intalnita intr-un vartej de vise... Vreau sa te privesc, tu sa taci iar eu sa gasesc raspunsuri la intrebari nerostite... Ia-mi timpul si fii marea mea nemarginire...
Vise, durere, dar si ras, lacrimi si zambet in acelasi timp... Imi place sa urc in acest tren si sa fiu personaj in aceasta poveste fara sfarsit... Si sa cant despre asta...

Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste plina de emotie asa...

Autumn Color of kpop (II)

Razele soarelui  mangaie varfurile frunzelor ce se desprind si jos, pe pamant fac covorul pe care-mi plimb timpul... E toamna afara sau e toamna in mine? S-au spus povesti. Si incep povesti. Dar buzele prin care cuvintele prin viata si-au pierdut caldura...
Ma intorc spre niciunde, doar ca sa plec. In fata, infinitul galben se scurge in picuri de ploaie, iar sus, cerul se destrama in carduri de pasari grabite...
Printre lacrimile cerului, intre prapastii de timp, lumina soarelui apare greu si se scurge si ea obosita, cu o tristete ca o iubire spre final, stoarsa de esenta...
Din colt, ma uit la ziua care se scurge linistit si se face tarziu prea devreme. Un rece ud si tacut ma impresoara ca un semn de intrebare care-si asteapta raspunsul...
Si-am incalacat pe-o sa si-am mai spus o poveste de toamna asa...