Promite-mi ca ne vom intalni ieri - 엔 (N) - 인연 (Fate)

Prolog
Ieri nu incetasem sa te iubesc. Ma pierdusem cautandu-te printre hainele aruncate la intamplare spre locul pacatului nostru. Adulmecam sudoarea, darul trecerii noastre pe acolo si hrana fantasmelor din alcovul amintirilor. Promite-mi ca ne vom intalni ieri sa terminam de trait dragostea pe care n-am putut-o avea in aceasta viata. Ieri nu incetasem sa te iubesc. 

Romanization

Yak sok hae yo i sun gan i Da ji na go
da shi bo ge du wu neun geu nal
Mwo deunng geol beo ri go geu dae gyeol e seoh seoh
Na meun gil eul ga ri ran geol

In yeon i ra go ha jyo
geo bu hal su ga eob jyo
Nae saeng e i cheo reom a reum da un nal
Ddo da shi ol su it teul gga yo
Go dal peun salm-ui gil e
dang shin eun seon mu lin geol
I sa ram i nok seul ji an do rok
neul dak ka bi chul gge yo

Chwi han deut man na meun jjal batt ji man
bit jang yeo leo ja ri haet jyo
Maet ji mot han de do hu hoe ha ki an jyo
Yong won han geon eob seu ni ggan

Yn myeong i ra go ha jyo geo bu hal su ga eob jyo
Ae saeng e l cheo reom a reum da un nal
Ddo da si ol su it teul gga yo
Ha go peun mal man ji man dang shin neun a sil te jyo
Meong il do la man na ge do en eun nal
Da shin not ji ma la yo

Final chorus:
I saeng e mot han sa rang I saeng e mot han in yeon
Meong il do la da si man na neun nal
Nal eul not ji ma la yo
------------------------------------------
Hangul

약속해요, 이 순간이 다 지나고, 다시 보게 되는 그날
모든 걸 버리고 그대 곁에 서서 남은 길을 가리란
인연이라고 하죠. 거부할 수가 없죠
내 생애 이처럼 아름다운 날, 또 다시 올 수 있을까요
고달픈 삶의 길에 당신은 선물인 걸
이 사랑이 녹슬지 않도록 늘 닦아 비출께요.

(interval)

취한 듯 만남은 짧았지만 빗장 열어 자리했죠.
맺지 못한데도 후회하지 않죠. 영원한 건 없으니까.
운명이라고 하죠. 거부할 수가 없죠.
내 생애 이처럼 아름다운 날, 또 다시 올 수 있을까요.

하고픈 말 많지만 당신은 아실 테죠.
먼 길 돌아 만나게 되는 날, 다신 놓지 말아요.
이 생에 못한 사랑, 이 생에 못한 인연.
먼 길 돌아 다시 만나는 날, 나를 놓지 말아요.


Engleza

Promise me that when this moment's over and we meet again
That we can put everything in the past and stand by each other

This is what we call fate, it's something we can't deny
Will I ever experience another day as glorious as today?

You're a gift upon this exhausting path of life
I'll continuously wash and shine our love so it won't rust away
Our meeting was short like a drunken affair, but it was real

Even though this cannot last, I won't resent it because nothing is foever
This is what we call fate, it's something we can't deny
Will I ever experience another day as glorious as today?

There's so much i want to say, but you probably already know
When we meet again some time in the future
Please don't let go again
The love we couldn't have in this life
The fate we couldn't live in this life

When we meet again some time in the future
Please don't let go of me
(Credit versuri: https://www.gugalyrics.com/lyrics-178461/lee-sun-hee-inyeon-%28fate%29.html)

Eu sunt tot aici. Voi unde sunteti, dragi prieteni?

Stereotipurile din serialele coreene m-au facut deseori sa imi pun semne de intrebare. Sa nu tii legatura ani de zile cu membrii familiei sau cu prietenii, este posibil? Sa nu te intrebi ce fac, cum o duc? Mai fac umbra pamantului sau s-au dus la stele?

Ma gandesc la Ionicar, Madam Fluture, lex0andra... Si la multi altii.
Lui Ionicar ii trimiteam deseori melodii care imi placeau, raplata pentru comentariile lui profunde, delicate, la Madam Fluture ma delectam cu seriale si conversatie, la lex0andra nu doar ca am savurat niste productii deosebite dar deliciul era schimbul de pase muzicale intre mine, ea si Ciprian (cel care a avut rubrica pe AZM).

Se intampla ca drumurile fiecaruia dintre noi sa nu se mai intersecteze atat de des, se ramifica in directii diferite, dar cum ajungem sa ne pierdem pe drum?
Am plecat pe o cale cu muzica si filmele noastre, cu o stare de bine intre noi, fiecare cu parte lui de contributie. Am dat, am primit, cu speranta ca, impartasind aceleasi valori, legatura va dura.
Nu luam in calcul ca viata fiecaruia dintre noi e mai complicata. Si mai complexa. Ca avem temerile noastre. Vulnerabilitatile noastre. Ca nu putem fi conectati mereu la clik-ul de intretinere al relatiei - telefon, retele de socializare, intruniri aniversare...

Ne lasam dusi de val, inghesuiti in spatiu si timp si ne pierdem unii de ceilalti pentru ca in momente importante poate nu stim sa acordam suportul si incurajarea pe care o prietenia ar trebui sa le ofere. Nu avem rabdarea si intelegerea de a parcurge impreuna urcusurile si coborasurile. Si nu ne intoarcem din drum sa ne cautam unii pe ceilalti, nu ne intrebam ce face destinul de-i impiedica in a tine pasul cu noi.

Cred ca e important sa nu ne abandonam unii pe ceilalti chiar daca avem senzatia ca dam mai mult decat primim, sa ne implicam mai mult chiar daca raspunsul intarzie. Sa masuram in calitate, nu in cantitate. Aripile frante nu inseamna capat de drum. Cele mai trainice prietenii pot incepe chiar dintr-un astfel de moment.