Eu sunt tot aici. Voi unde sunteti, dragi prieteni?

Stereotipurile din serialele coreene m-au facut deseori sa imi pun semne de intrebare. Sa nu tii legatura ani de zile cu membrii familiei sau cu prietenii, este posibil? Sa nu te intrebi ce fac, cum o duc? Mai fac umbra pamantului sau s-au dus la stele?

Ma gandesc la Ionicar, Madam Fluture, lex0andra... Si la multi altii.
Lui Ionicar ii trimiteam deseori melodii care imi placeau, raplata pentru comentariile lui profunde, delicate, la Madam Fluture ma delectam cu seriale si conversatie, la lex0andra nu doar ca am savurat niste productii deosebite dar deliciul era schimbul de pase muzicale intre mine, ea si Ciprian (cel care a avut rubrica pe AZM).

Se intampla ca drumurile fiecaruia dintre noi sa nu se mai intersecteze atat de des, se ramifica in directii diferite, dar cum ajungem sa ne pierdem pe drum?
Am plecat pe o cale cu muzica si filmele noastre, cu o stare de bine intre noi, fiecare cu parte lui de contributie. Am dat, am primit, cu speranta ca, impartasind aceleasi valori, legatura va dura.
Nu luam in calcul ca viata fiecaruia dintre noi e mai complicata. Si mai complexa. Ca avem temerile noastre. Vulnerabilitatile noastre. Ca nu putem fi conectati mereu la clik-ul de intretinere al relatiei - telefon, retele de socializare, intruniri aniversare...

Ne lasam dusi de val, inghesuiti in spatiu si timp si ne pierdem unii de ceilalti pentru ca in momente importante poate nu stim sa acordam suportul si incurajarea pe care o prietenia ar trebui sa le ofere. Nu avem rabdarea si intelegerea de a parcurge impreuna urcusurile si coborasurile. Si nu ne intoarcem din drum sa ne cautam unii pe ceilalti, nu ne intrebam ce face destinul de-i impiedica in a tine pasul cu noi.

Cred ca e important sa nu ne abandonam unii pe ceilalti chiar daca avem senzatia ca dam mai mult decat primim, sa ne implicam mai mult chiar daca raspunsul intarzie. Sa masuram in calitate, nu in cantitate. Aripile frante nu inseamna capat de drum. Cele mai trainice prietenii pot incepe chiar dintr-un astfel de moment.

Autumn Color of kpop (II)

Razele soarelui  mangaie varfurile frunzelor ce se desprind si jos, pe pamant fac covorul pe care-mi plimb timpul... E toamna afara sau e toamna in mine? S-au spus povesti. Si incep povesti. Dar buzele prin care cuvintele prin viata si-au pierdut caldura...
Ma intorc spre niciunde, doar ca sa plec. In fata, infinitul galben se scurge in picuri de ploaie, iar sus, cerul se destrama in carduri de pasari grabite...
Printre lacrimile cerului, intre prapastii de timp, lumina soarelui apare greu si se scurge si ea obosita, cu o tristete ca o iubire spre final, stoarsa de esenta...
Din colt, ma uit la ziua care se scurge linistit si se face tarziu prea devreme. Un rece ud si tacut ma impresoara ca un semn de intrebare care-si asteapta raspunsul...
Si-am incalacat pe-o sa si-am mai spus o poveste de toamna asa...

Poveste cu Vibe (바이브) la o cana cu vin

VIBE (Yoon Min Soo,  Ryu Jae Hyun)

Pai s-a inghesuit lumea la concertul lui Robbie Williams ca la pomana, desi biletele nu au fost tocmai ieftine. Le-a scos limba, le-a aratat fundul, a cantat melodiile altora, ca nu putea tine concertul doar cu ale lui - cateva la numar, s-a murit de foame, dar mai ales de sete...
Si atunci? Nu-i minunat sa stam in fotoliu, sa intidem usor mana dupa o cana cu vin, s-o plimbam intai pe sub nari sa-i aflam povestea si sa-i savuram parfumul, sa sorbim incet ca sa degustam agale aroma bobului de strugure batut de vanturi si soare si strivit sub talpile fecioarelor... si in timpul asta, cu un click pe play, VIBE sa ne rascoleasca simturile, sa ne aminteasca pierderea, visele de altadata, sa ne spuna despre povesti de iubire neimpartasite uitate sub colb prin poduri, sa ne reaminteasca ca, in lumea asta turbata, a ne lasa calauziti de tandrete, suferinta, acceptare, iubire, nu e doar o experienta ci si un har...

Sursa 1
Sursa 2

Blue Midnight Color of Kpop IX

In noaptea albastra vrem ca fericirea sa ne hraneasca existenta. Mergem la izvorul ei, uneori o asteptam, deseori o cerem impetuos, vrem sa ne hraneasca maruntele clipe, ne amagim sub licarul jucaus al stelelor... O dorim mereu prezenta, indiferent de ce chip ar avea, vrem sa ne surprinda, sa o simtim prezenta, sa fie certitudine in aceasta lume imperfecta.

In asteptarea fericirii ne impiedicam de remuscarile sau violentele neiertatoare ce fac prag noptii albastre. O dorim parte a unei realitati miraculoase, ignorand ca incapacitatea noastra de a ne simti vii, prezenti in prezent, ca teama noastra de a ne regasi atunci cand ne-am pierdut ne impiedica pe fiecare dintre noi sa traim fericirea de a fi fericiti.
Autoprivatiunile pe care ni le impunem, credintele eronate care ne pierd in noaptea albastra, neintelegerile care ne par nedreptati, judecatile de valoare ale altora ce ne sunt servite drept pilde dar care nu ne reprezinta, lasitatea noastra care ne face sa nu indraznim sa FIM impotriva a orice, ne fac sa ezitam atunci cand fericirea ne bate-n poarta. Prostii de noi, ii inchidem usa-n nas. Si regretam apoi ca nu ne-am topit in ea.
Orbecaim in noaptea albastra, ratacind drumul fara sa vedem ca lumina blanda a lunii ne arata calea. Uitam ca fericirea eate o flacara mica, plapanda, rabdatoare, care trebuie insufletita in fiecare zi. Care se stinge sub lacrimile disperarii, sub furtuna supararilor sau stropita de otrava resentimentelor si a rautatilor. Caci fericirea - pretioasa, magica, palpaie fragila, ascunsa intr-un colt al fiintei noastre.

  Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste despre fericirea albastra asa...

Prietenelor mele, care de azi - multe dintre ele -, nu mai sunt doar virtuale.

Artistul saptamanii - VIBE (바이브)

Dupa o asteptare destul de lunga, Yoon Min Soo (n. 27.02.0980) si Ryu Jae Hyun (n. 14.03.1980), adica VIBE, au iesit din studioul de inregistrari cu un nou album, al cincilea, "Organic sound". "O muzica trista, dar mai frumoasa ca niciodata", asa isi descriu cei doi melodiile de pe album.
Inca de la prelansare, melodia “I Want To Meet You At Least Once” (“For The Last Time”) de pe albumul "Organic sound" a facut ravagii in cele noua topuri importate - Mnet, Bugs, Melon, Monkey3, Soribada, Naver Music, Daum Music, Olleh Music, si Cyworld, clasandu-se pe primul loc.

“I Want To Meet You At Least Once” (“For The Last Time”) a fost compusa de Ryu Jae Hyun si exprima sentimente de regret si nostalgie dupa/pentru o iubire trecuta.

Despre VIBE aici si aici.

Discografie:
2002, 5 martie - Afterglow (free download)
2003, 29 noiembrie - Remember (free download)
2006, 1 martie - Re Feel (free download)
2010, 12 mai - Vibe in Praha (free download)
2013, 2 mai - Organic sound (free download)

VIBE (바이브), 10 ani de activitate! La multi ani!

fotografie de Lee Hyum-um

Pe 18 septembrie, intr-un club din Cheongdam, Gangnam, una din cele mai bune trupe de R&B, VIBE - 바이브 (Yoon Min Soo, n. 27.02.1980) şi Ryu Jae Hyun, n. 14.03.1980) - despre care am mai scris  aici  -, a sarbatorit, printr-un spectacol live, 10 ani de activitate si lansarea albumului VIBE 10Th Anniversary Live Edition (pe care il puteti descarca de aici - multumesc Ciprian). Albumul contine melodii mai vechi, dar piesa de debut, My All (Dear My Fan), este un cantec de multumire, adresat fanilor.
Stralucitori pe scena, pentru ca interpretarea lor vine din suflet, Yoon Min Soo şi Ryu Jae Hyun reusesc, prin vocile lor puternice, sonore, sa hipnotizeze publicul. Intonatia, ritmul, dinamica, componente principale ale muzicii fac ca, desi limbajul mi-e neinteles, sa creeze armonie. Adevarata lor abilitate este ca, prin muzica reusesc sa trezeasca si sa transmita emorii care zac latente in suflet, si pentru asta nu e nevoie de nici un dictionar.

Mi-as dori sa fiu in primul rand la un spectacol de-al lor. Iubesc patima pe care o pun in fiecare interpretare, jelania, patima, patosul si explozia din cantece, le traiesc si le simt ca si cum as sta langa un vulcan ce sta sa erupa.

Vibe (바이브), I love you too

Există o mie de forme de ademenirii despre care se spune că funcționează fără cusur. De la tăcere lungi și tandre pana la spectacolele de striptease. De la mesele cocosate cu bunatati la paturile încărcate de dezmat. De la mangaieri, la vorbele goale, spuse pe ton potrivit, în momentul potrivit. de cate ori ori ascutit VIBE simt ca ma las prostita de baietii astia. Se joacă cu sentimentele mele, mi le tricotează în toate felurile, mi le pun la centrifuga la turație maximă. Și ca hipnotizata absorb tot ceea ce erupe din cantecele lor și ascult soapta pasilor pierduți.

Vibe, a cărui traducere inseamna "o vibrație simțita din inima" este un grup sud-coreean de R&B, care a debutat in 2002 in formula de trio - doi cantareti, Yoon Min Soo (n. 27.02.1980) şi Ryu Jae Hyun (n. 14.03.1980) şi un rapper - Sung Yoo Gyu.

 Dupa albumele Afterglow (martie 2002) si Remember (noiembrie 2003), Sung Yoo Gyu paraseste grupul urmand o cariera proprie sub numele de Noblesse. In 2006, in formula de duo, Vibe intra in studio pentru Re-Feel (martie 2006), si Vibe in Praha (mai 2010). 

Pentru Vibe iti trebuie o stare de spirit anume. Iar ca sa-i asculti pe Yoon Min Soo şi Ryu Jae Hyun cantand live "Although it is hateful, again", "Promise U", "Long Long Time", "That Man, That Woman" ( ft. Jang Hye Jin), "Liquor", sau "Comeback Again", este mai mult decat un privilegiu. Dincolo de lirismul lor, vocile lor perfect armonizate, abandonul lor total pe scena, explozia de sentimente, felul cum iti transmit emotie, pasiune, daruire totala,  te lasa fara aer...

Vibe (바이브), i love you too...