Inca un blog despre kpop si kdrama. Cu informatii si interpretari personale despre ceea ce mi-a starnit interesul.
Precizez ca nu am nici un beneficiu in urma postarilor. I do not own anything, all rights belong to the artist!
That Winter, The Wind Blow, serial Coreea, 20 de episoade, pe care le puteti urmari aici. Un serial la care trebuie sa stai cu tona de batiste langa tine. O mare iubire ce vine de te miri unde, ce pare imposibila, ce sta sa se intoarca impotriva ta... Dar undeva exista sansa... care iti poate surade. Dar toate, în acord cu minunata coloana sonora, cu nume bine-cunoscute: Gummy, Kim Boa (Spica), The One, Taeyeon, Yesung (Super Junior)
Track List:
01. 먹지
02. 눈꽃
03. 겨울사랑
04. Tears Fallin’ (Guitar Ver.)
05. 그리고 하나
06. 겨울사랑 (Piano Ver.)
07. Tears Fallin’ (Piano Ver.)
08. 겨울사랑
09. Blind Love
10. 살고 싶다
11. With U
12. Goodbye Happiness 13. 78억
14. 사랑따윈 필요없어
15. It’s Over
16. 겨울바람
17. 비밀의 방
18. Open Your Eyes
19. 포커페이스
20. 오해
21. 블랙잭
22. 따뜻한 눈빛
23. 영이의 방
24. 겨울에 만난 사랑
OST-urile le puteți descarca de aici, aici sau aici.
Gandurile mele se incapataneaza sa ramana albastre. Le trimit in dreapta, le trimit in stanga, le arunc sus, le arunc jos, dar afurisitele tot albastru se vor.
Trecem prin timp si timpul ne priveste trecand. La margine de lume se aduna taceri si nelinisti, iar camarile parasite ale sufletului se umplu de colb. Sperantele, visele cazute, secundele goale, aripile frante, toate vin si pleaca din viata noastra, iar noi stam pe marginea drumului urmand umbra amintirilor.
Gandurile albastre se tot innoada, poticnindu-se. Ne facem iluzii, convinsi ca povestile noastre sunt gravate in piatra. Dar de cele mai multe ori sunt niste biete urme pe nisip. Credem ca in ele se afla inscrise rosturile lumii, umbrele zorilor ce invart zilele fara numar, lacrimile picurande, in speranta ca vor vindeca tristetea.
Ne punem tampla pe norul de puf cautand alinare. Si uitare. Dar vantul a spart globul albastru in care ne ghemuisem, prefacandu-l in cioburi si imprastiindu-ne iar...
Inchid ochii si sper ca gandurile albastre sa mearga si ele la culcare. Imi culeg zambetul in palma si un fior albastru ma cuprinde.
Dintr-o data inima mea a devenit prea mica pentru atata albastru. Iar eu trec prin timp. Si timpul ma priveste trecand. E doar inceputul...
Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste albastra asa...
Alb ca neaua, alb ca norul pufos, alb ca linia care delimiteaza sensurile unui drum, alb, alb, alb... Incercam sa fim albi - sa radem alb, sa gandim alb, sa vedem alb, sa iubim alb. Dar in viata lucrurile nu sunt oranduite asa.
Te poti trezi intr-o buna dimineata ca totul in jur este negru. Si atunci sudoarea ti se prelinge pe fata, caci vocale, consoane, aripi frante, lacrimi, toate se napustesc asupra ta negre, asezandu-ti pe umeri tristetea.
Ce poti face cand vezi o mare de negru? Pleci capul? Te rezemnezi a neputinta crezand ca ai pierdut totul? Sau incerci sa-ti amintesti de visele tale - cum ti-ai dorit sa fi, sa zambesti, sa te pierzi in fiecare zi nascandu-te din nou. Te intrebi unde e lumina? Acolo unde trebuie sa fie. Intoarce-te si paseste spre coltul unde e speranta!
Viata este o infinitate de culori, de nuante, de combinatii interesante, care, uneori ne fac să zambim, alteori ne intristeaza. Micile detalii colorate care ajung sa ne bucure si sa ne readuca stralucirea din priviri.
Poate mai timid, poate mai ferm, pas cu pas sau in salturi, descoperim ca pentru fiecare dintre noi viata e altfel si lumea este si colorata. Departe de tot ce a fost candva negru vrei sa zbori alb. Dar in fata te izbeste explozia de culoare.
Am crezut ca lumea se imparte in alb si negru. Dar m-am inselat. Si am lasat culoarea sa-mi intre-n suflet.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...
Iubesti k-drama, in special cele istorice (sageuk) si nu ai vazut inca "Emperor of the Sea"? Nici nu stii ce ai pierdut. E ca si cum ai fi plecat la drum fara bagaje. Din fericire, il puteti vedea online aici. Dar dincolo de realizarea exceptionala, de extraordinara interpretare a actorilor, coloana sonora, fie ca melodiile sunt doar instrumentale ori sunt interpetate de voci de exceptie, este bulversanta. Mai mult, doua din OST-uri sunt cantate de Kim Bum Soo, un interpret cu o voce de inger.
Track list:
01. Jang Bo Go Theme
02. Ni Ga Nal Dduh Na - Kim Bum Soo
03. Bi Ryun - T.W (Park Tae Won)
04. Yum Jang Theme
05. Gi do - Lee Hyun Sup
06. Ba Ram Gat Eun Sarang - Moon Myung Jin
07. Jung Hwa Theme
08. Song Ga - Lee Ye Rin
09. Tears - Kim Bum Soo
10. Nal Dduh Ga Ni Na (Korean Fiddle Ver.)
11. Gi Do (Violin Ver.)
12. Gae Sun Theme
13. Main Title
OST-urile le puteti descarca de aici.
Alb si negru. Intotdeauna asociem albul cu lumina si negru cu intunericul. Albul cu binele si negrul cu raul. Cred ca este un stereotip. De ce creierul nostru este setat sa faca asocieri? De ce ne bucuram de alb/lumina si ne temem de negru/intuneric? E o nebunie, un vartej, o iluzie, ne mintim crezand ca demonii salasuiesc numai in bezna.
Cum ne-am putea bucura de ceva daca ar fi intotdeauna bine/alb? Albul nu ar fi alb daca nu ar exista negrul, lumina nu ar fi lumina dacă nu ar exista intunericul iar fericirea nu ar avea nume... In sufletele noastre exista si lumina si intuneric.
Cum ar fi daca totul in jur ar fi doar alb? Nu cred ca am putea vedea ceva. Nimic nu ar avea inceput. Nimic nu ar avea sfarsit. Si nici un drum nu-ti poti croi fara repere. Nu stiu daca este o regula a Universului, dar albul fara negru nu poate exista.
Ar trebui sa nu ne fie teama de intuneric. Chiar daca totul pare negru in jur, in suflet se sadeste speranta. Speranta ca acest intuneric are un sfarsit. Si ca dincolo este lumina. Separat, aceste doua non-culori nu pot exista. Dar alaturarea lor inseamna lupta, caci dintotdeauna albul a vrut sa ia locul negrului si invers.
Totul porneste de la alb la negru si se intoarce la alb si negru. Exista o distanta mica, dinainte stabilita, repetitiva, ca un ritm sacadat . De fiecare data cand avem caderi sau dezamagiri cautam sa ajungem la lumina. Aceeasi inclestare plina de culoare dintre alb si negru care se transforma intr-o paleta plina de culori: rosu - iubirea, galben- linistea, verde - speranta, albastru - forta de a crea culoar intre alb si negru....
Tot stereotip este si faptul ca ziua este alba iar noaptea neagra. Dar de cate ori am avut zile negre iar noptile au fost albe? De cate ori am fost martorii exploziei de culori la intalnirea dintre zi si noapte sau noate si zi? De la neliniste la satisfacte, de la deznadejde la surprindere, de la resemnare si acceptare la implinire, prin toata aceasta paleta de culori trecem cand albul/lumina se intalneste cu negru/intunericul...
Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste in alb si negru asa...
