Chae Dong Ha (채동하) - Remember

23.06 1981 - 27.05 2011

Doar azi n-a fost ieri. Iar vocea ta soptita, suava, timida umple camera...

Inca ma intreb de ce a fost atat de greu sa-ti urmezi visul. De ce ai renuntat. De ce amintiri, momente de confuzie si teama din trecut, esecuri si dureri - bagaje inutile - te-au doborat.

Poate ai incercat! Sa te zbati, sa lupti, sa-ti gasesti macar un singur vis ca sprijin... Sa ramai agatat in fariele unei iesiri, sa te ridici, sa iesi din universul construit din resturile unei lumi bolnave... Sa inlaturi anomaliile, indiferenta, sa nu pasesti pe iluzii ci pe propriile-ti vise. Dar n-a fost indeajuns. Din mijlocul taramului ce ar fi trebuit strivit te-ai dus pe malul celalalt...

Si cu toate astea esti inca aici, iar  vocea ta soptita, suava, timida, umple camera...

Vezi si aici si aici 

Blue Midnight Color of Kpop (V)

foto: winwallpaper.com

Cel mai frumos timp al meu. Magic. Albastru. Deseori m-am intrebat ce smecherie inginereasca ar trebui inventata pentru a-l putea opri. Pentru ca, in aceasta viata trecatoare, timpul meu albastru ar trebui pus la pastrare. Mi-as dori sa-l inramez intr-o rama albastra si sa stau sa-l contemplu...

M-am indragostit, am iubit, poate am ranit, am suferit si am avut regrete. In tot acest haos am facut multe greseli pe care le-am uitat si am reluat acelasi joc de la capat, mi-am pierdut urma si m-am regasit in acel labirint in care visele isi pierd suflu si sunt sacrificate...

Pas cu pas m-am afundat in albastru si mi-am purtat povara. In acel labirint intortocheat n-am mai distins durerea de fericire. Amintirile albastre au prins aripi, tacand intens de teama ca odata imprastiate, cuvintele soptite vor smulge bucati din mine si ma vor arunca in haul ticsit de intuneric, uitandu-ma...

E greu de descris durerea albastra provocata de toate acele "de ce"-uri fara raspuns, de toate acele indoieli care ma tin treaza tarziu in noapte… Si cautand raspuns l-a intrebarea daca prezentul mai exista, este o certitudine sau doar o iluzie a trecutului am realizat ca, tavalita prin mocirla vietii, mi-am lasat sufletul albastru pe altare pagane unde a fost desfigurat si strepezit de mascariile vietii de zi cu zi...

Mirosul de hazna al sfarsitului incearca sa franga zborul viselor mele albastre, la capatul lui sa le faca sa cunoasca gustul pamantului. Dar, ca de fiecare data, ridic capul zambind iar visele mele albastre isi intind aripile spre orizont...

Si-am incalecat pe-o sa si-am mai spus o poveste albastra asa...

Love Color of Kpop

foto: blog.fabfurnish.com

imi vine sa pling pentru mine si pentru tine... poate daca as fi destul de inteleapta, as accepta o viata de martir - resemnari, renuntari - dar martirii sint persoane detestabilie in viata, ori daca as fi saraca cu duhul as ignora multe, de multe m-as lasa dusa precum valul... da, poate ai dreptate, nu-i bine sa amesteci lucurile, e ca si cum ai scoate un apedince care are totusi si el rostul lui acolo, poate esti mai rational decit crezi...

vizanu' din fata mea nu-si dezlipeste retina de pe tivul fustei mele, zimbeste perfid, si dobitoacele mele de picioare nu au fost la scoala de dresaj unde-o duce nicul (cu accent pe cu) pe samba, dans perfid si alunecos care face ca picioarele s-o ia razna si sa lase aroma de mosc si focul sa iasa, ele nu stiu ca curentul (ce conteaza cacafoniile in tara asta de cacofonici) de aer inteteste focul ce arde pe la stinele ceahlaului,
te scuzi si-ti cauti scuze prea des, poate vrei sa scapi si tu un pic de vicisitudinile vietii cotidiene, texte ce mai au miros de cerneala, poate tocmai ti-ai tras un ciocan peste deget batind cuie la usi... paradoxal, poate aici povestile nu se termina niciodata... ajungi la un end, deschizi un nou chat, alti ochi uimiti, alte scufite..., ajungem la pasaj si mergem pe o singura linie,

toti prostii (included my self-control) din cosciugul asta zgribulit, ai dreptate, sintem prea balcanici si imbracati-parfumati-fardati-regulati turceste, vizanu arunca ocheade - nu-mi spune ca ti-am cazut cu troncu' si hodoroncu', mai bine pune pupaza peste colac, ce ceas micut are la mina domnisoaranumaizimbet, si, IRONIC, paradoxu' de prost gust al timpului este ca ar trebui sa se scurga mai incet peste un ceas asa de mic, tentatia este mare, si-n mine este un dracusor cu coarne, iscoditor... bariera de care spuneam?...

trecem pe pod, jos sint liniile de tren si alt cosciug cu 15 vagoane plin de suflete goale si dezgolite pleaca in marea evadare, biutifullaifendais, si-mi lipsesc tigancile copilariei, hai la mure, mure, mure, ce-si tirau papornitele pline, pe stingadreapta sint blocuri fara glasvandurile pe care le-a darimat tovarasa lenuta, alt excrement al malahalei, nu intreb si nici nu incerc sa-mi imaginez - nu cred ca te-ai incadra in oricare din contururile mai mult sau mai putin clare pe care mi le-as imagina, si mitocanu' (alt cuvint vomitant al mahalalelor pline de zoaie) isi tine retina lipita fix fics de tivul fustei prea scurte si praful in care se amesteca ideile si idealurile umple cosgiucul aruncind in colturile pline de paianjeni ale sufletului oasele imbatrinite, nevoi nevolnice, gunoiul, recunosc ca sint in deriva, dezorientata, am impresia ca toate drumurile sint blocate, DE CE AM NEVOIE SA MA SIMT VIE?

nevroza (ce cuvint STUPID, inventat de domnisoare sclifosite carora le trebuie un ciocan in cap - ? -) se transforma in nevolnicie, nu vreau ca atunci cind vei simti ca-i timpul ca prislea sa caute merele de aur pe alte meleaguri sa ramii agatat cu gindul ca ar mai fi ceva de facut pe aici, o parte din mine ramine uitata in buzunarelul de la capot, nebuni, clowni, pshilogi si curve, stia huxley ceva, exist nu pentru ca gindesc ci pentru ca ma cac, iertare minti luminate, poate asta mi se trage de la gradinita unde iubita tovarase educatoare nu m-a batut la vreme, otel inoxidabil si fibra de carbon la uordtredsenter, un geamat sugrumat si-o lacrima in coltul ochiului si pasi indreptati spre locul-unde-se-termina-totul-si-dai-enter

Un text pe care l-am scremut acum enshpe mii de ani, inainte sa se inventeze "i" din "a", vremuri in care credeam ca orice para malaiatsa gaseste natafletsu' potrivit iar peretii sunt plini de cai verzi :-)) (si pe care l-am regasit absolut intamplator). 

Secret Love Affair - Scrisoare de dragoste (II)

Toate vin de-a valma, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu, daca le dorim sau le gonim. Influentate de circumstante, le putem accepta mecanic sau ne putem redefini universul bucurandu-ne ca le traim o zi, o luna, un an. Sa nu lasam o intamplare miracoloasa sa devina banala, plina de praf, ci sa o reinventam de fiecare data.

Fundamental, tot noi suntem. In colturile ascunse ale sufletulor noastre, aceleasi acorduri de pian ne fura lacrimi, aceleasi temeri urla in noi, aceeasi vina ne sfasie uneori. Dar nimic nu ne-a zguduit suficient de tare ca sa ne poata tine departe.

S-ar putea ca asta sa fie ultima noastra noapte. S-o lasam dincolo de ferestre. Sa ne ardem iubirea, primeste-mi gandul si respira-l, lasa visele sa ne dezgoleasca, sa agonizam sorbindu-ne respiratia. Noi. Goi. Ca trupurile noastre sa ramana intiparite in cearceafuri. O noapte-ntreaga sa ne avem, sa ne rasfoim pana ne vom stii pe de rost. Si sa dormim profund, ametiti de mirosul ala de parfum... atat de cunoscut... care vine de nicaieri. Caci maine voi pleca. Pentru ca respect iubirea ta. Si-mi doresc s-o merit.

Am gresit declinand verbul "a avea", cautand, intr-un moment de nebunie, victoria asupra bunurilor materiale. Ai fost acolo sa-mi spui ca "a fi" este mult mai important. Privesc departe corabiile disparute si-mi plec privirea o clipa peste singuratatea mea bantuita. N-am sa mai cer niciodata nimic, n-am sa strig, n-am sa ridic ochii de la glezne. Doar daca vreodata va mai incepe furtuna si dragostea va cadea din cer ca un fulger, voi stii ca mana ta intinsa ma va prinde.

Pentru fiecare dintre noi exista undeva o comoara. Si daca trebuie sa pierdem totul pentru a o gasi, merita. Caci abia cand am scapat de frica de a pierde ceva,  avem de fapt totul. Undeva, la o margine de drum, pianul ne va astepta, mainiile noastre impreunate sa-l faca sa geama si noi sa ne iubim pana ce acest foc ne va arde maruntaiele... O zi, o luna, un an... Sa nu lasam o intamplare miraculoasa sa devina banala, plina de praf, ci sa o reinventam de fiecare data...

Serialele coreene..., prea multe, prea ca la tara

Mai lungeste, Doamne, ziua, sau dintr-una fa-ma doua sau zece, sa pot vedea tot ce da navala peste noi din Tara Diminetilor Linistite (si nu numai as zice, numai vreme sa fie :-)) ).
Sigur, nu toate sunt extraordinare, dar fie ca este subiectul, fie ca distributia ma imbie, mi-as dori sa am timp pentru toate.

A New Leaf (개과천선)

Kim Myung-Min (Kim Seok-Joo) este un avocat fara scrupule, care, folosind chiar si metode murdare, face orice pentru a avea castig de cauza in instanta. In urma unui accident isi pierde memoria. Iar personalitatea lui nu mai este aceeasi... (online, tradus in limba romana aici)

A New Leaf (개과천선); Director: Park Jae-Bum; Scenariul: Choi Hee-Ra; Post: MBC; Episoade: 18; Perioada: 30 aprilie - 26 iunie, 2014; Difuzare: miercuri, joi, ora 21:55

Secret Love Affair (밀회) - Scrisoarea ei de dragoste

Tie lucrurile iti par simple. Poate pentru pacatul de a fi iubita in felul acesta voi plati in viata urmatoare. Insa pentru ca am raspuns unei astfel de iubiri oamenii ma vor face sa platesc in viata asta. Din aceasta cauza mi-e teama. Pentru tine. Pentru noi. Ma iarta. Caci sunt lacoma. Vreau tot ce am si ceva in plus. Pe tine.

In fiecare zi m-ai invatat cate ceva. Din propia-mi fiinta s-a plamadit o alta noua, vulnerabila, cu genunchi moi si glezne fragile. Ma confrunt cu senzatii noi, coplesitoare, pe care le traiesc intens si ma bucur de ele pana la ultima suflare. Ma uit dupa ceasul al carui ticait as vrea sa-l opresc, sa pastrez bucuria gandului si sa nu mai caut semnificatii timpului care divide atomii...

Timpul, pus pe talerul balantei imi masoara anii, ma apasa pe umeri si simt cum se scurge prin clepsidra vietii. Tu esti cel care a avut curajul sa dea cu ea de pamant, imprastiind scurgerea lui in mii de fragmente. M-am refugiat de multe ori in propriu-mi creier si am refuzat tot de atatea ori sa ies de acolo. Dar tentatia ma face sa ating lucruri din aceasta lume fara sa mai gandesc. Doar momentul zero are valoare inestimabila. Si nu gasesc nici o ecuatie care sa se aplice constiintei mele...

Am putea trai intr-o atemporalitate deghizata? Sa omoram timpul? Eu am inceput prin a injunghia prezentul si a ma arunca in bratele viitorului. Vreau sa musc. Puternic. Demonic. Vreau sa musc din iubirea care se scurge. Amandoi sa respiram in noapte, ascunsi in ea, sa ramanem surzi la ceea ce e dincolo, insetati, sa sorbim cu nesat, sa ne inecam in aceasta dementza care pierde...

Imi place cand noapte ne sta de straja, cand vibreaza in noi si ne zvarcolim in cearseafurile cu urme de pacat. Sa dorm treaza langa lumanarea iubirii ce am presarat-o pe pieptul tau fierbinte. Sa te scos din minti pana la ultima rasuflare al extazului si sa te gust din nou in lumina rasaritului care, pe peretii camerei tapetati cu condens de sudoare, ne proiecteaza suprarealistic trupurile inlantuite...

M-am indragostit de tine atat de nepotrivit si imperfect... Cu inocenta, cu naivitate, m-ai ancorat in universul tau si ma iubesti asa cum nu a facut-o nimeni. M-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva pe o saltea intr-o camera oarecare. Mi-ai frant inima si mi-ai hranit-o apoi cu iubirea ta...

Si totusi plang. Caci nu mi-am iertat toti demonii din mine si ma lupt cu timpurile vietii mele. Pare ca-mi bat joc de prezent, ar trebui sa nu dau doi bani pe trecut... Dar trecutul ma copleseste, prezentul vrea sa ma ingroape, iar viitorului ii pune piedici. Si mi-e teama. Caci umbrele trecutului cuprind prezentul, nedand o sansa viitorului. Pentru ca s-ar putea ca din iubire sa fac iad. Si pentru ca sunt lacoma. Vreau tot ce am si ceva in plus. Pe tine... Caci m-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva...

R.I.P. Kim Min Soo. Dar esti inca prezent...

(14 ianuarie 1985 - 29 aprilie 2008)

Despre Monday Kiz am spus:  Cand am ascultat prima oara Monday Kiz a fost ca si cum cineva ar fi lipit pe mine bulina rosie, atat de cutremuratorare a fost senzatia ca am descoperit ceva fara egal. M-au placut vocile lor puternice, masculine, care dadeau viata superbelor balade. Lee Jin Sung si Kim Min Soo
Kim Min Soo nu mai este. Dar, ca si pasarea Phoenix, din cenusa el traieste inca prin muzica lui. Care ma incanta. Ma emotioneaza. Si din care, daca as lua dimineata, la pranz si seara cate o portie tot n-ar fi de ajuns. Ca medicament, ca desert, aperitiv, pe paine, la tava, nu conteaza...
Odihneste-te in pace, Kim Min Soo! De dincolo de moarte, la apusul soarelui, cu un pahar de vin alaturi, vocea ta ma invaluie. Si daca azi iubesc kpop-ul, asta ti se datoreaza si tie!

Vezi aici, aici